După cum este cunoscut și evident, conform mărturiei dumnezeieștilor Scripturi, că toți cei care au fost drepți și au trăit cu evlavie în Hristos Isus, au avut de suferit de la începutul lumii, așa și această Maria, ca femeie evlavioasă și cu frică de Dumnezeu, a avut parte de această suferință. Pentru că, întrucât ea, conform cerinței Scripturilor, fusese botezată pe baza adevăratei credințe, ca mădular a Trupului lui Hristos, și se purtase o vreme într-un mod ziditor printre frați și printre toți oamenii, invidia balaurului s-a manifestat, iar executorul judecătoresc din Monjou a făcut să fie adusă și întemnițată la Monjou, unde a rămas închisă mai bine de un an. Și, deși a avut de suferit mult, totuși a îndurat cu bucurie. Îndemnul ei constant către toți cei evlavioși era să umble în dragoste și să țină strâns legământul lui Isus Hristos. Efes. 5:2. Ea însăși se străduia în mod constant să-și prezinte trupul ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, și ca să fie zidită o casă duhovnicească bine împodobită pe dinăuntru cu cuvântul lui Dumnezeu. Rom, 12:1; 1 Pet. 2:5.

Autoritățile au chinuit-o timp de trei zile la rând, dar nu au putut să o convingă să renunțe la credința ei, deoarece ea a aderat la Hristos, deoarece, potrivit Scripturii, nimeni nu este niciodată dat de rușine dacă se teme de Dumnezeu din inimă. Executorul judecătoresc a implorat-o să meargă la biserică și el o va elibera și îi va da pensie pentru un an întreg; dar ea nu a consimțit, ci a dorit să adere la Hristos și să-și dea viața pentru El; după care a fost condamnată să fie înecată.

În drum spre apă, ea cânta cu inima veselă, pentru că venise această zi și trăise ca să vadă acest ceas; și așa a mers, ca o oaie care este dusă la tăiere, în mâinile lui Pilat, așa cum au făcut cu Hristos, după cum mărturisește Scriptura: „Te vor ucide și vor crede că fac un serviciu lui Dumnezeu”. Ioan 16:2.

Pe drum, Maria a spus: „Am fost mireasa unui bărbat, dar astăzi sper să fiu mireasa lui Hristos și să moștenesc împărăția Lui împreună cu El. Pe când se apropiau de apă, unul dintre fățarnici a spus: „O, Maria, pocăiește-te, altfel nu-ți va merge bine”. Ajunși la apă, au întârziat cu ea mai bine de două ore, crezând că o pot determina să apostazieze, să părăsească adevărul și să îi urmeze. Atunci Maria a spus: „Eu ader la Dumnezeul meu; purcedeți la ceea ce ați venit să faceți aici; grâul este în paie; trebuie treierat, așa că cuvântul lui Dumnezeu a început și trebuie terminat”. Cu aceasta, ea s-a dezbrăcat, s-a predat de bunăvoie și a spus „O, Părinte ceresc, în mâinile tale îmi încredințez duhul meu”, și astfel a fost înecată și a murit, mărturisind Numele lui Dumnezeu și pecetluind cu moartea ei spre mângâierea tuturor credincioșilor.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.