În jurul anului 1553, în Bergen op Zoom, în Brabant, se afla un negustor pe nume Simon, care stătea în piață pentru a-și vinde marfa.

Când preoții au trecut pe lângă el cu idolul lor, acest Simon nu a îndrăznit să dea onoare divină acestui idol făcut de mâini omenești (Dan. 3:18), ci, conform mărturiei lui Dumnezeu prezentată în Sfintele Scripturi, se va închina și va sluji numai Domnului Dumnezeu.

Prin urmare, a fost prins de susținătorii anticristului roman și examinat în credință, pe care a mărturisit-o de bunăvoie, respingând botezul copiilor inventat de ei împreună cu toate poruncile omenești și ținându-se doar de mărturia Cuvântului lui Dumnezeu; de aceea a fost condamnat la moarte de către dușmanii adevărului și astfel a fost dus înafara cetății și ars pentru mărturia lui Isus. De aceea, mulți dintre cei prezenți au fost foarte uimiți când au văzut marea îndrăzneală și statornicia acestui pios martor al lui Dumnezeu, care astfel, prin har, a obținut cununa vieții veșnice.

Călăul care l-a executat, la întoarcerea acasă după această faptă, a fost așezat pe un pat de boală grea și exclama mereu cu durere și remușcări: „O, Simon, Simon!” și, deși preoții și călugării au căutat să-l absolve, nu au putut totuși să-i ofere nici cea mai mică mângâiere, ci a murit curând în disperare, un exemplu instructiv și memorabil pentru toți tiranii și persecutorii. 2 Macc. 9:9,28; Fapte 12:23.