Erau doi frați, Donoțian și Rogatian, originari din Italia; unul dintre ei, Donoțian, acceptase adevărata credință creștină și fusese botezat pe baza ei; dar celălalt, Rogatian, nu primise încă botezul, era totuși un neofit sau catehumen, fiind adus la cunoașterea adevărului creștin prin intermediul fratelui său. Amândoi au fost arestați. Atunci Rogatian își dorea foarte mult să fi fost botezat, căci știa că va trebui să moară; dar acest lucru nu se putea întâmpla, căci nu exista niciun prilej. De aceea, fratele său, Donoțian, s-a rugat lui Dumnezeu, ca sângele lui să i se ia în considerare pentru sacramentul botezului. A doua zi, amândoi au fost decapitați, în anul 360 d.Hr. P. J. Twisck, Chron., cartea a 4-a, fol. 106, col. 2, din tratatul, Grondig Bewijs van den Heyligen Doop, litera B. De asemenea, Leonh. în tratatul, lib. 2. Acești autori trebuie să fie comparați între ei.

Persecuția care a avut loc sub Iulian, Apostatul, nu a distrus atât trupurile cât sufletele. Pentru că, fiindcă era un om foarte viclean și avea o limbă elocventă, dar înșelătoare, a făcut mai mult rău Bisericii lui Dumnezeu prin lingușirea sa, decât prin tiranie. Cu toate acestea, sub domnia lui au fost martirizați mai mulți dintre creștinii adevărați, care preferau mai degrabă să intre pe calea morții în viața veșnică, decât să cadă pe calea vieții vremelnice, prin lingușire, în moartea și osânda veșnică, după cum se va arăta în cele ce urmează.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.