După nenumărate necazuri și suferințe asupra evlavioșilor urmași ai lui Isus Hristos, s-a întâmplat că procurorul de la Haga și executorul judecătoresc din Amsterdam, Waterlandt și Zeevanck, au venit la Edam cu o întreagă trupă de aprozi.

Aceștia au venit pe 12 martie, adică în vinerea care precede marțea Grasă, anul 1546 d. Hr., noaptea, cu torțe și felinare, în casa lui Dirk Pieters Smuel și a lui Jacob den Geldersman, ambii cetățeni din Edam, de o singură credință și căutători ai adevărului. I-au scos din casele lor, din paturile lor, și i-au condus dinspre est, prin portalul de piatră, spre vest, unde au fost urcați într-o barcă și astfel au fost aduși prizonieri la Amsterdam, de unde, după un anumit timp, au fost aduși la Haga, unde, pe data de 16 mai a aceluiași an, au fost examinați cu privire la credința lor și, deoarece au aderat cu fermitate la adevărul pe care-l primiseră, au fost condamnați, pe data de 22 mai, în înalta curte a domnilor acestei lumi, să fie arși de vii.

După aceea au fost din nou aduși la Amsterdam, unde, după ce au suferit multe încercări, au fost legați pe scări și au fost arși de vii, îndurând-o cu mare stăruință. Ei s-au predat cu bucurie și și-au părăsit locuințele pământești, iar acum așteaptă o clădire a lui Dumnezeu, care va dăinui veșnic în ceruri. 2 Cor. 5:1.

ANDREW SMUEL ȘI DIRK PIETERS. APĂRAREA ȘI MĂRTURISIREA DE CREDINȚĂ PE CARE AU FĂCUT-O LA AMSTERDAM ÎN FAȚA COMISARILOR ȘI PE CARE AU CONFIRMAT-O ODATĂ CU MOARTEA LOR, ÎN ANUL 1546.

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, în vecii vecilor, Amin. Ascultați mărturisirea mea înaintea fruntașilor acestei lumi. În primul rând, ei m-au întrebat despre credința mea. De aceea le-am spus: „Un cărturar a venit la Domnul și L-a întrebat, zicând: „Care este Învățătorule, cea mai mare poruncă? Domnul i-a răspuns: „Care este cea mai mare poruncă? Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu tot cugetul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți; aceasta este cea mai mare poruncă și nu există alta. Răspunzând, cărturarul a zis: „Nu este nici o altă lege: Bine ai răspuns, că este un singur Dumnezeu, iar a-L iubi din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea și a iubi pe aproapele nostru ca pe noi înșine, este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele”.

La aceasta au răspuns: „Noi știm că există un singur Dumnezeu; dar credeți că atunci când preotul stă la altar, Dumnezeu este în mâinile lui?”

I-am spus: „Nu, căci Ștefan a spus: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta Tatălui Atotputernic.” Faptele Apostolilor 7:56.

Ei au spus din nou: „Atunci nu credeți că este acolo?”

Am spus: „Nu.”

Întrebare: „Ni s-a spus că, atunci când preotul vostru mergea pe o parte a străzii, iar voi și alți doi pe cealaltă parte, nu i-ați dat nici o onoare, nici lui, nici sacramentului; este adevărat?”

Răspuns: „Da.”

Întrebări. „De ce ai făcut asta?”

Răspuns. „Vă voi spune, domnii mei: Domnul spune prin profetul Isaia, capitolul 2, versetul 8: Ei se închină la lucrarea mâinilor lor, înaintea lucrurilor făcute de degetele lor; de aceea cei mici vor fi coborâţi, şi cei mari vor fi smeriţi: nu-i vei ierta.”

Întrebări. „Ați făcut aceasta pentru că a fost făcută de mâini omenești?”.

Răspundeți: „Da, domnii mei, pentru că nu vreau să jignesc pe Domnul meu și Dumnezeul meu cu ea.”

Întrebări. „Cât timp a trecut de când v-ați spovedit ultima dată?”.

Răspundeți: „Aproximativ doi sau trei ani.”

Întrebări. „De ce așa?”

Răspuns: „Pentru că Domnul a spus: Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Mat. 11:28.

Întrebări. „Ați făcut-o din acest motiv?”

Răspuns: „Da.”

Întrebări. „Cât timp a trecut de când ați participat la sacrament?”

Răspuns: „De asemenea, aproximativ doi sau trei ani.”

Întrebări. „De ce așa?”

Răspuns: „Pentru că Pavel spune: Hristos Și-a înfățișat o Biserică slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană.” Efes. 5:27.

Întrebări. „Ai făcut-o pentru că nu erai vrednic de ea?”

Răspuns: „Da, pentru că am pete și riduri”.

Întrebări. „Ce credeți despre sfânta biserică?”

Răspundeți: „Nu cunosc nicio biserică sfântă, în afară de adunarea apostolilor, a cărei piatră de temelie este Hristos.”

Întrebări. „Știm bine acest lucru, că atunci era o biserică sfântă.”

Răspundeți: „Se poate pune o altă temelie decât cea care este pusă? 1 Cor. 3:11. Pavel le spune galatenilor, în primul capitol: Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos. Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obârşie omenească; pentru că, n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om. Mai departe spune, către Corinteni: Căci am hotărât să nu știu nimic între voi, decât pe Isus Hristos și pe El răstignit”. 1 Cor. 2:2.

Întrebări. „Ei bine, ce părere aveți despre Maria, mama lui Dumnezeu?”

Răspundeți: „Mult, căci ea s-a smerit înaintea Domnului și a fost înălțată prin smerenia ei”.

Întrebări. „Ați răspuns bine. Ce susțineți în ceea ce privește purgatoriul?”

Răspuns: „Nu cunosc decât două căi.” Mat. 7:13.

Întrebări. „Îți cunoști bine pastorul?”

Răspundeți: „Îl cunosc bine din vedere, dar nu i-am vorbit niciodată, și nici el nu mi-a vorbit.”

Întrebări. „De ce nu l-ați ascultat?”

Răspuns: „Pentru că Iacov spune în primul său capitol: Un om care se îndoiește este un om nehotărât și nestatornic în toate caile sale.

Întrebări. „Ei bine, ce a spus?”

Răspundeți: „Am auzit că a spus că omul nu poate fi mântuit doar prin moartea lui Hristos.”

Întrebări. „A spus el ceva greșit în acest sens?”

Răspuns: „Da; Pavel spune: Prin El toți cei care cred sunt îndreptățiți de toate lucrurile de care nu puteam fi îndreptățiți prin Legea lui Moise.” Faptele Apostolilor 13:39.

Întrebări. „Este bine știut că nu putem fi mântuiți prin Lege.”

Răspundeți: „Petru spune că nu există sub cer niciun alt nume sub cer, dat oamenilor, prin care să poată fi mântuiți, decât prin numele lui Isus Hristos.”

Întrebări. „Cât timp a trecut de când v-ați botezat?”

Răspuns: „De când m-am născut”.

Întrebări. „Sunteți convins că puteți fi mântuit prin botez?”

Răspuns: „Cred că sunt mântuit prin moartea lui Hristos.”

Întrebări. „Trebuie totuși să știm dacă credeți că veți fi salvat prin ea?”

Răspuns: „Cred că sunt mântuit prin moartea lui Hristos.”

Întrebări. „Dacă ați avea ocazia, nu v-ați boteza din nou?”

Răspundeți: „Nu știu, căci Dumnezeu știe să dea dorință și înfăptuirea.”

Întrebări. „Totuși, vrem să știm dacă considerați că botezul pe care l-ați primit în copilărie este adevăratul botez, sau cel care se administrează pe bază de credință?”

Răspuns: „Dacă asta este tot ce vreți să știți, este scris că Domnul a spus apostolilor Săi: ‘Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cel ce va crede și va fi botezat va fi mântuit, dar cel ce nu va crede va fi condamnat’. Marcu 16:15,16. Mai mult, oamenii au spus lui Petru și celorlalți apostoli: ‘

După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: Fraţilor, ce să facem? Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru. Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Faptele Apostolilor 2:37-47.

Întrebări. „Acolo spui tu însuți că apostolii au intrat în Templu?”

Răspundeți: „Da, este adevărat; acela era un templu pe care Dumnezeu a poruncit să fie construit.”

Întrebări. „Cu siguranță apostolii au ieșit să învețe; unde au mers să învețe?”

Răspuns: „Oriunde veneau, intrau în sinagogi și propovăduiau Evanghelia lui Hristos.” Faptele Apostolilor 13:14.

Întrebări. „Am auzit că și tu înveți oriunde te duci?”

Răspundeți: „Doamne, ce ar trebui să propovăduiesc? Poate că am citit împreună Evanghelia”.

Întrebări. „Unde ați citit-o împreună?”

Răspuns: „La dig”.

Întrebări. „Cu cine ați citit-o?”

Răspundeți: „Asta nu știu.”

Întrebări. „Cum să nu știi cu cine o citești?”.

Răspundeți: „De unde să știu eu, uneori cu acesta, alteori cu altul”.

De aceea, au menționat numele multora și au spus: „Îl cunoști pe acesta și pe acela?”

Răspuns: „Da, îi cunosc bine.”

Întrebări. „Aveți vreo carte a lui Menno Simons și a lui David Joris?”

Răspundeți: „Nu, nu am cărți în casă, în afară de o Biblie și un Testament și o mică carte despre credință.”

Astfel, mi-au pus multe întrebări și mi-au spus că s-au raportat atâtea lucruri, cum că am predicat în acest și în acel loc, și că nu există niciun oraș în care să fi fost, dar ei știau mai bine decât mine.

Acum, dragii mei frați, vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă întărească și să vă păzească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți. Faptele Apostolilor 20:32. Așadar, fiecare să aibă grijă ca nimeni să nu fie atât de îndrăzneț încât să toarne apă în fântâna vie; căci Domnul spune, Ioan 6:44-46: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. Este scris în prooroci, și toți vor fi învățați de Dumnezeu. Așadar, orice om care a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. Nu că cineva L-a văzut pe Tatăl”. Is. 54:13. De aceea, dragi frați și surori, să ne rugăm cu un gând comun lui Dumnezeu pentru înțelepciune, așa cum ne învață apostolul Iacov, și să ne ferim de aluatul fariseilor și a saducheilor, care este fățărnicia; de aceea, să urmăm pe supremul nostru Domn și Păstor Hristos și să-L lăudăm pe El prin Dumnezeu Tatăl, căruia I se cuvine lauda în vecii vecilor, amin.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.