În anul 1538, în luna august, au fost arestați în oraș zece sau șaptesprezece bărbați și femei, despre care se spunea că au fost rebotezați, cu toții oameni simpli (sau săraci) etc., cu excepția unui orfevru (aurar), care se afla printre ei, al cărui nume era Paul Vandruynen, și care se spunea că era învățătorul lor.

Acest Paul, împreună cu alți trei bărbați, a fost strangulat de viu și ars pe eșafodul din Vucht, pe data de 9 septembrie.

Ceilalți trei au fost numiți: Michael Stevens din Oosterhont, olar; John Block din Ghent, confecționer de benzi; și Adrain din Gravenhage, de asemenea confecționer de benzi. Fiecăruia i s-a legat o funie la gură, ca să nu vorbească sau să strige cu voce tare.

Erau prezenți și doi călugări minoriți și doi dominicani, care au vrut să le spună multe și să le arate o cruce de lemn; dar ei nu au vrut să se uite la ea, spunând că îl aveau pe Dumnezeu în inimile lor și, prin urmare, nu se închinau nici lemnului, nici pietrei; de asemenea, s-au rugat pentru cei care îi condamnau la moarte și au spus că robul nu este mai bun decât stăpânul său și că au murit de bunăvoie în numele Lui, dar nu au vrut să-i asculte pe călugări.

Procesul a fost condus de un comisar al curții, numit Sir Adrian van de Grave, licențiat în ambele legi. Acesta avea cu el un om din adunarea menționată mai sus, a cărui abatere îi fusese iertată (posibil un apostat), care i-a indicat reședințele lor.

La acest comisar au fost adăugați șapte judecători, care împreună i-au condamnat, și anume: Sir Goosen van der Stege, Gisbert Heyn, și Matthew Stooters, în ring.

Ceilalți patru judecători au fost: Hendrick Pelgrim, alias Ketelaer; Sir Hendrick Luysterisan van der Stege, Heyligengœstmeister, și Govert Symons, temnicer.

Pe 11 septembrie, în locul menționat mai sus, au fost strangulate trei femei și un bărbat, despre care se spunea că sunt rebotezați; una dintre ele era soția lui Paul, învățătorul, aici au fost prezenți și călugări, pentru a-i determina să se lepede.

Soția lui Paul a spus: „Doamne, luminează-le ochii celor care ne provoacă această suferință, ca să vadă ce fac. Îți mulțumesc, Doamne, că mă consideri vrednică să sufăr pentru Numele Tău”.

Călugărul dominican i-a spus unei alte femei: „Nu vei adera la sfânta biserică?”

Ea a spus: „Eu ader la Dumnezeu; nu-mi este de ajuns această sfântă biserică?”

Călugărul dominican i-a spus apoi bărbatului, John van Capelle: „Cere-i lui Dumnezeu să te ierte pentru că ne-ai dat un exemplu rău”.

El a răspuns: „Nu am greșit, ci am urmat Cuvântul lui Dumnezeu și îmi pare rău că am stat atâta timp în întuneric. Vă rog, cetățeni, citiți Evanghelia și trăiți conform ei; lăsați beția, necurăția, blestemele și semnele crucii pe care vi le faceți” etc.

A treia femeie a spus: „Doamne Atotputernicule, nu pune asupra mea mai mult decât pot duce”, etc. Astfel au murit cu bucurie.

Mai sus-menționatul Paul și soția sa aveau un prunc de nouă luni, care era încă nebotezat; pe acesta l-au luat de la mamă din închisoare și l-au botezat. Lordul Philip van Doorn, decan la sfântul Ioan ((posiibl o instutiție de învățământ), Postulia, soția lui Sir John van der Stegen, și Anna, soția lui Sir Goosen van der Stegen au acționat ca sponsori ai respectivului copil.

Toți au fost apoi uciși, iar pe 14 septembrie, la ora șase dimineața, a fost decapitat și un tânăr din adunarea menționată mai sus.

Referințe

Până aici, vechiul document trimis la noi din Friesland. Comparat cu relatarea din History van den Opgang van’s Hertogenbosch, de Borre van Uytrecht, cu privire la persoanele care au fost aduse acolo ca prizonieri.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.