“Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!”

Pionius, episcop al bisericii din Smirna, bătut în cuie pe lemn apoi ars de viu, la Smirna, 254 A.D.

În acest timp se face mențiune despre un anumit creștin evlavios, numit Pionius, un om foarte cunoscut datorită virtuții sale remarcabile, care a stat întotdeauna fără teamă în fața judecătorilor și, după cum declară Eusebiu, a răspuns cu fermitate la toate întrebările lor, da, a învățat și a disputat în instanță, astfel încât cei care au ezitat din cauza persecuției au fost astfel întăriți și încurajați.

În timp ce se afla în închisoare, el i-a întărit pe frați și i-a încurajat să lupte cu stăruință până la sfârșit, în credință, pentru Domnul, în care el i-a precedat ca un bun conducător. Căci, potrivit mărturiei lui Eusebiu, în cele din urmă a fost bătut în cuie pe o bucată de lemn și aruncat într-un foc aprins, și astfel a avut o moarte binecuvântată. Eusebiu, lib. 4, cap. 15, preluat din scrisoarea celor din Smirna, despre moartea lui Policarp și a unora dintre martirii care i-au urmat.

ALTE DETALII DESPRE MOARTEA LUI PIONIUS, CONFORM RELATĂRILOR FĂCUTE DE DIFERIȚI AUTORI

Ne vom strădui să fim cât mai scurți posibil și, în loc să relatam tot ce ține de acest lucru, vom prezenta doar ultimele acte ale morții sale.

Când guvernatorul, după ce s-au spus multe de ambele părți, i-a spus lui Pionius: „De ce te grăbești atât de mult să întâmpini moartea?”. Pionius a răspuns: „Nu mă grăbesc să întâlnesc moartea, ci viața„. Atunci guvernatorul a spus: „Nu te porți cu înțelepciune, grăbindu-te astfel să întâlnești moartea. Ești asemenea celor care, disprețuind moartea, de dragul unui mic câștig se oferă să se lupte cu fiarele. Dar, de vreme ce disprețuiești atât de mult moartea, vei fi ars de viu”.

Această sentință de condamnare la moarte i-a fost citită de pe o tăbliță inscripționată cu litere romane: „L-am condamnat pe Pionius să fie ars de viu, pentru că a mărturisit că este creștin.”

După ce a fost astfel condamnat, Pionius a fost dus la locul unde urma să fie ars. Acolo s-a dezbrăcat de hainele sale și, după ce și-a privit trupul gol, și-a ridicat ochii spre cer, lăudându-l și mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că l-a păstrat până în acest ceas liber și nepătat de idoli.

După aceasta, s-a dus de bunăvoie și s-a întins pe lemnele de foc, s-a întins peste ele și s-a predat soldaților, pentru a fi bătut în cuie pe lemne.

După ce a fost prins de lemn, slujitorul i-a spus: „Convertește-te și schimbă-ți părerea, iar noi vom scoate cuiele.” Pionius a răspuns: „Simt că sunt deja înăuntru.” Și reflectând puțin, i-a spus lui Dumnezeu: „De aceea, Doamne, grăbesc moartea, ca să înviez cât mai repede (sau cât mai glorios)”.

După ce a fost bătut în cuie pe cruce, a fost înălțat cu fața spre răsărit. După ce s-a strâns o grămadă mare de lemne cu care să fie ars, a închis ochii pentru o vreme, astfel încât oamenii au crezut că murise deja. Cu toate acestea, el se ruga în taină în inima sa; căci, după ce și-a terminat rugăciunea, a deschis ochii și, deodată, flacăra s-a înălțat la o înălțime mare, tocmai când, cu fața veselă, a rostit ultimul cuvânt al încrederii sale, zicând „Amin, Doamne, primește sufletul meu!” și, cu calm și fără să manifeste cel mai mic semn de durere, și-a predat duhul în mâinile lui Dumnezeu.

Acest lucru s-a întâmplat când Iulius Proculus Quintilianus era Proconsul al Asiei, iar împăratul M. Q. T. Decius era consul pentru a treia oară, iar Gratus pentru a doua oară, la Roma, în anul 254 d.Hr. 254, în virtutea celei de-a șaptea persecuții sub împăratul Decius, la Smirna, în Asia Mică. Abr. Mell., cartea I, fol. 71, col. 3, 4, de la Euseb, lib. 4. De asemenea, Acta per Sym. Metaph. Genuma, și Vere pro Consularia.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici

Adresa

Alba Iulia, România

Telefon

0753 242 542

Despre noi

Suntem un mic grup de creștini conservatori, fără denominațiune. Ca țel ne-am propus să ne aducem viața la o ascultare deplină față de învățătura Domnului Isus, doar conform Cuvântului Bibliei, fără să fie alterată de învățături confesionale.

Completează mai jos adresa de email și vei primi periodic materialele adăugate

Copyright © 2025 anabaptisti.ro – toate drepturile rezervate