“Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!”

Origen, foarte chinuit la Alexandria și exilat la Cesarea Statonis, în jurul 254 A.D.

În relatarea noastră despre botez în secolul al treilea, cu referire specială la anul 231, am vorbit despre opiniile lui Origen și am arătat că el ne-a lăsat învățături foarte excelente și salutare cu privire la botezul pe baza credinței; și, de asemenea, că în învățătura sa s-a opus jurământului, războiului, celibatului obligatoriu, viziunii literale a Cinei Domnului, celor care învățau ceva și nu practicau ei înșiși, anticristului etc.

De asemenea, am arătat acolo că unele lucruri foarte ciudate au fost puse în sarcina lui ca fiind opiniile sale, de care, totuși, principalii scriitori antici, precum și autorii de mai târziu, i-au dat dreptate; toate acestea pot fi examinate la locul indicat și considerate cu discreție creștină. Acest lucru îl lăsăm la judecata celor judicioși. Prin urmare, vom continua să tratăm despre martiriul său și despre cât de mult a trebuit să sufere pentru numele Domnului Isus.

Încă de la începutul cunoașterii sale, el s-a pus în mare pericol de a fi prins sau condamnat la moarte pentru mărturia Fiului lui Dumnezeu. Căci atunci când nu avea decât șaptesprezece ani, iar tatăl său, pe care îl iubea cu afecțiune, fusese arestat pentru religia creștină și nu avea la ce să se aștepte decât la moarte, el nu numai că l-a mângâiat prin scrisori, ci, așa cum afirmă alți scriitori, a dorit să-l urmeze în închisoare, da, chiar până la moarte; ceea ce ar fi făcut, dacă mama sa nu l-ar fi împiedicat prin reținerea sau luarea hainelor sale. Introducere, fol. 38, col. 2, din Euseb.

În plus, s-a expus adesea la pericol pentru martirii creștini, din cauza iubirii sale extraordinare pentru ei. El se plasa în apropierea tribunalului, unde creștinii arestați își făceau ultima apărare sau urmau să primească sentința de moarte, iar atunci când deveneau slabi, îi întărea și îi încuraja; mergea cu ei până la moarte, chiar și la locul execuției; le dădea ultimul sărut de pace, ca un rămas bun prietenesc și frățesc; astfel încât, de multe ori, și-ar fi pierdut viața, dacă Dumnezeu nu l-ar fi păstrat în mod remarcabil și miraculos.

Soldații care fuseseră angajați în acest scop de către dușmanii adevărului, puseseră la pândă persoana lui și casa în care locuia, pentru a-l prinde sau ucide; astfel încât, din cauza persecuției feroce, el nu a mai putut rămâne în Alexandria, locul unde fusese crescut; și aceasta cu atât mai mult cu cât credincioșii de acolo, din cauza vizibilității lui, nu-l mai puteau ascunde.

Ucenicii săi iubiți, pe care îi învățase cu credincioșie căile lui Dumnezeu, au fost aproape cu toții uciși pentru numele lui Isus Hristos, printre care Plutarh, Heraclide, Hero, cei doi pioși numiți Serenus, Rhais, Marcella și alții.

Prin urmare, poate fi considerat un miracol faptul că Origen a trăit atât de mult în mijlocul persecuțiilor mortale, și anume, din al șaptelea până la al șaptezecelea an, adică mai mult de cincizeci de ani.

Dar, în cele din urmă, l-au lovit suferințe peste măsură; a fost aruncat în cea mai adâncă temniță, cu gâtul încărcat cu lanțuri de fier, cu picioarele puse în butuci și întinse în așa fel încât între ele erau patru găuri. Acolo a fost torturat cu foc și cu diverse alte mijloace de tortură; dar el a suportat totul cu cea mai mare răbdare. Cu toate acestea, din scriitorii antici reiese că nu a fost condamnat la moarte pe cale judiciară, ci, după cum scrie Epifanie, a fost exilat la Cesarea Statonis; și că, în cele din urmă, după ce s-a mutat la Tir, a murit și a fost îngropat acolo, sub Gallus și Valusianus.

Comparați relatarea lui A. Mell., cartea I, fol. 57, col. 1, 2, sub numele Leonides, dar mai ales, fol. 77, col. 3, 4, sub numele Origen, din Euseb. lib. 6, cap. 2. Hieron. Apol. Ruffin. Suid. în Origene Epiphan. de Mensuris. Hieron. Catal. în Origene. De asemenea, Euseb, lib. 6. De asemenea, P. J. Twisck, cartea a 3-a, pentru anul 231, pag. 61, col. I, p. 61. 1, 2, din Georgius Vicelius. De asemenea, Introducere, fol. 38, col. 2. De asemenea, Joh. Gys, fol. 18, col. 3, despre Leonides.

Sunt unii care îl acuză pe Origen de apostazie; dar diferiți autori excelenți l-au absolvit de această acuzație; deși în ceea ce privește cunoașterea a avut slăbiciunile și lipsurile sale.

Eusebius Pamphilius de Cesarea îi laudă virtutea peste măsură, spunând că Origen nu dorea să aibă comuniune cu Paulus Antiochenus, deoarece acesta din urmă era mânjit de eroare. Despre Origen s-a spus: „Acesta este cel care trăiește așa cum învață și învață așa cum trăiește. El și-a vândut cărțile de filozofie păgână, cu condiția să i se dea patru bănuți pe zi pentru nevoile sale zilnice, astfel încât să nu fie o povară pentru nimeni. El a dat tuturor ucenicilor săi un exemplu de sărăcie, ca ei să renunțe la tot ceea ce posedau; de aceea a fost iubit de toată lumea, pentru că nu se certa cu nimeni în privința bunurilor vremelnice, cu excepția faptului că unii erau nemulțumiți pentru că el refuza să accepte ceea ce se ofereau să-i dea pentru hrana trupului său.” Eusebiu mai spune: „Se spune că timp de mulți ani a umblat desculț, fără să folosească nici vin, nici altele asemenea, ci doar cele absolut necesare vieții, până când cu boala la piept, care îi punea în pericol viața, l-a obligat la aceasta”. Lib. 6, cap. 1, 2, 3. De asemenea, Baudart. în Apophthegm. Christian, lib. 3, pag. 100.

Pentru a-i respinge pe cei care îl acuză pe Origen de apostazie, A. Mellinus scrie (deși nu dorește să-și apere concepțiile greșite sau erorile, cum le numește el): „Dacă această relatare a apostaziei lui Origen ar fi fost adevărată, Porphyrius, care a scris în acest timp împotriva creștinilor, și care a fost deosebit de înverșunat împotriva lui Origen, ar fi menționat-o foarte probabil în scrierile sale, și aceasta cu atât mai mult cu cât el a îndrăznit pe nedrept să-l acuze pe Ammonius, învățătorul lui Origen, de apostazie: cu atât mai mult atunci, el s-ar fi exercitat împotriva lui Origen, dacă acesta ar fi apostaziat cu adevărat; întrucât el recunoaște că Origen a trăit ca un creștin până la sfârșit”. Puțin mai departe, el scrie: „În ceea ce privește viața sa creștină și mărturisirea fermă a numelui lui Hristos, nu avem nici un motiv să o punem la îndoială, din moment ce chiar și dușmanii săi îi dau o bună mărturie în această privință”. Abr. Mell., cartea I, fol. 78, col. 1, din Porfirie.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici

Adresa

București, România

Telefon

0753 242 542

Despre noi

Suntem un mic grup de creștini conservatori, fără denominațiune. Ca țel ne-am propus să ne aducem viața la o ascultare deplină față de învățătura Domnului Isus, doar conform Cuvântului Bibliei, fără să fie alterată de învățături confesionale.

Completează mai jos adresa de email și vei primi periodic materialele adăugate

Copyright © 2024 anabaptisti.ro – toate drepturile rezervate