Barnaba, sau Barsaba, supranumit și Iosif, Iose sau Iust, era un levit din Cipru, plin de Duhul Sfânt. El a fost numit fiul mângâierii, în adevăr dovedindu-se a fi unul sfinților săraci. Fapte 11:24; 1:23; 4:36; Euseb. hist. Eccl. lib. 2. cap. 1.

Se susține că el a fost unul dintre cei șaptezeci de ucenici ai lui Hristos. Pe baza multiplicității numelor sale, putem constata renumele și eminența sa, pe care le-a câștigat prin râvna și evlavia sa. Acesta l-a adus pe Pavel, după convertirea sa, la apostoli; și când Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit grecilor la Antiohia, de câțiva oameni din Cipru și Cirena, el a fost trimis de apostoli să cerceteze problema, și când a constatat-o, acesta i-a încredințat despre adevăr. Fapte 9:27; 11: 20–23.

După aceasta el s-a dus la Tars să-l caute pe Pavel, și astfel l-a adus la Antiohia, unde au rămas un an întreg, învățând. De asemenea, când a venit foametea de sub împăratul Claudiu, el și Pavel au adus o ușurare substanțială fraților care locuiau în Iudeea. Fapte 11: 25,26,29,30; Oros. lib. 7. cap. 6. Euseb. hist. Eccl. lib. 2. cap. 3. 9.

La întoarcerea sa în Antiohia, el a fost trimis de Duhul Sfânt ca să predice în mai multe țări. Datorită elocvenței sale, el a fost adeseori cel ce mâna cuvântul; da, el a fost ținut cu atât de mult respect, și a fost atât de evlavios, încât în timpul cuvântării sale din Licaonia, neamurile din Listra și-au ridicat glasul, spunând că este un zeu, că s-a pogorăt din cer, și l-au numit Jupiter. Și asta nu a fost tot; preoții din acel loc au venit la el cu tauri și cununi înaintea porților, și voiau să-i aducă jertfe lui și lui Pavel. Dar el și tovarășul său Pavel au refuzat cu totul acest lucru, spunând: „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu.” Fapte 12:25; 13: 4-6; 14: 1,2,11,12,15.

După aceea, când anumiți oameni au venit din Iudeea și au tulburat pe frați, spunând: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”, el și tovarășul său anterior menționat s-au opus cu tărie, conform învățăturii sfintei Evanghelii; prin urmare, el și alți câțiva oameni evlavioși au fost aleși să meargă la Ierusalim, la apostoli și bătrâni, pentru a duce la bun sfârșit această neînțelegere. Când au ajuns la Ierusalim, el și ceilalți au fost primiți cu bucurie de apostoli și de biserică; da, mai mult de atât, ei au mărturisit despre el și tovarășul său Pavel, că erau bărbați care și-au pus viața în pericol pentru adevăr; ceea ce într-adevăr era cunoscut. Fapte 15: 1,26.

Când Barnaba a ajuns la Salamina, un mare oraș din insula Cipru, în ziua de astăzi numit Famagosta, pentru a întări în credință biserica din acel loc, a fost foarte rău tratat, potrivit relatării istoricilor antici, de un vrăjitor evreu, care i-a întărâtat pe ceilalți evrei și pe tot poporul împotriva lui, până acolo că l-au prins într-o mare zarvă, și erau cât pe ce să-l aducă la judecător; dar, întrucât se temeau că judecătorul, descoperindu-i nevinovăția, l-ar putea elibera, ei, după ce l-au tratat lamentabil, i-au pus o frânghie în jurul gâtului, l-au târât afară din oraș și l-au ars de viu. Anton, p. 1. t. 6. cap. 18. Sabell. Eu. 7. lib. 2.

Astfel, acest credincios slujitor al lui Hristos a fost onorat cu cununa martirului, în patria sa, și a adormit fericit în Domnul, la vremea când Iacov cel drept fusese ucis la Ierusalim, sub împăratul Nero; cu toate acestea, aceasta s-a întâmplat înainte primei prigoane păgâne, care a început la scurt timp după incendiul de la Roma. Plat. in vita Petri, and Pauli. Bybelsch Naembœk, p. 158, 159. letter B. ujt hist. Andr. fol. 8.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.