“Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi!”

Apphian, un tânăr cu frică de Dumnezeu, înecat în mare, la Cezareea, pentru că a apărat slava lui Isus Hristos și a osândit idolatria, anul 304 A.D.

Când a început al treilea an al persecuției menționate mai sus (a X-ea), a apărut a doua prigoană a creștinilor în Palestina, prin intermediul unor scrisori care fuseseră trimise în numele împăratului către Urbanus, proconsulul, prin care se dădea ordin magistraților din fiecare oraș: să depună cea mai mare diligență pentru ca toți creștinii, bărbați și femei, bătrâni și tineri, să jertfească zeilor; și ca strigătorii să cheme în cetatea Cezareei pe bărbați, femei și copii, să se adune în templele idolilor; și de asemenea, ca șefii fiecărui cartier al orașului să citească de pe listele lor numele fiecărui cetățean, astfel încât să fie imposibil ca cineva să se ascundă. Acest lucru a provocat o mare suferință și necaz în tot orașul.

Când s-a întâmplat, în ziua de sărbătoare a zeiței Hecate, că proconsulul Palestinei era implicat în oferirea sacrificiului său, Apphian, care nu avea încă douăzeci de ani, s-a dus fără ezitare la proconsul și l-a mustrat pentru idolatria sa rea, îndemnându-l să se abțină de la ea. Instantaneu, tânărul a fost sfâșiat înfricoșător ca de fiare sălbatice de către gărzile de corp ale proconsulului, suferind lovituri fără număr din partea acestora, pe care le-a îndurat cu mare stăruință. După aceea a fost întemnițat pentru o vreme, dar apoi a fost scos din nou și chinuit cumplit. A fost bătut atât de inuman la față și la gât, încât din cauza rănilor și a umflăturilor de pe față a fost atât de desfigurat, încât cei care îl cunoșteau bine înainte, acum nu-l mai recunoșteau. La porunca proconsulului, au luat de asemenea pânze de in, pe care le saturaseră cu ulei, le-au înfășurat în jurul picioarelor lui goale și apoi le-au dat foc, astfel încât flăcările s-au aprins în sus, mistuind nu numai carnea de pe oase, ci topind chiar și măduva din ele, făcându-le să se scurgă, ceea ce trebuie să fi provocat o durere de neegalat. Dar în toate acestea el a rămas neclintit. La trei zile după aceasta, a fost adus din nou în fața judecătorului și a primit sentința de moarte, și anume să fie înecat în mare; sentință care a fost executată pe 2 aprilie 304 A.D. Comparați Abr. Mell., cartea I, fol. 123, col. 1, 2, cu Eus, lib. 8, cap. 14.

Notă

Această relatare a fost extrasă din cartea Oglinda Martirilor, publicată în anul 1660 de Thilemann J. van Braght, disponibilă în domeniul public.

Scopul publicării nu este pentru a susține învățăturile pe care martirii prezentați le-au urmat (care de cele mai multe ori sunt necunoscute).

Am avut în vedere doar relatarea istorică despre suferințele și martirajele la care au fost supuși cei ce au dorit să-l urmeze pe Hristos și care nu și-au iubit viața.

Scopul nostru este să încurajăm pe cei ce vor să trăiască o viață de biruință cu Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici

Adresa

București, România

Telefon

0753 242 542

Despre noi

Suntem un mic grup de creștini conservatori, fără denominațiune. Ca țel ne-am propus să ne aducem viața la o ascultare deplină față de învățătura Domnului Isus, doar conform Cuvântului Bibliei, fără să fie alterată de învățături confesionale.

Completează mai jos adresa de email și vei primi periodic materialele adăugate

Copyright © 2024 anabaptisti.ro – toate drepturile rezervate