Cele 33 articole ale credinței Art. 31
 

ARTICOLUL 31 Despre moartea trupului şi despre învierea morţilor

 

Despre moartea trupului şi despre învierea morţilor, mărturisim că: la început omul a fost creat nemuritor, dar din pricina invidiei diavolului şi a păcatului părinţilor noştri, moartea a intrat în lume. Şi, după cum prin păcatul lui Adam toţi oamenii au devenit păcătoşi prin el, toţi au devenit supuşi morţii fizice pe care fiecare om trebuie să o sufere o dată, după care vine judecata, deoarece această natură păcătoasă şi coruptă nu poate moşteni împărăţia cea veşnică şi incoruptibilă, ci trebuie reînnoită şi glorificată prin moarte şi înviere, prin puterea lui Dumnezeu.

Şi, aşa cum un om atunci când cade într-un somn profund inima, sufletul şi spiritul lui nu dorm cu totul, precum trupul, la fel spiritul sau sufletul, nu moare sau nu adoarme cu totul împreună cu trupul, ci rămâne un spirit nemuritor. Ca urmare, moartea temporară, este numită în Scripturi un somn, iar învierea celor morţi este aducerea la viaţă din acest somn al morţii.

La fel cum un om adormit nu poate primi şi nu se poate bucura de nici un dar bun, fie pentru suflet, fie pentru trup, cu atât mai puţin o pedeapsă, durere sau chin înainte de a se fi trezit din somn, nici cei credincioşi nu pot primi existenţa cerească perfectă, nici cei necredincioşi moartea eternă şi durerea iadului, fie în suflet, fie în trup, decât dacă mai întâi au fost treziţi din somnul morţii şi s-au ridicat, prin venirea lui Hristos.

Până în Această ultimă zi a judecăţii, sufletele celor credincioşi sunt în aşteptare în mâna lui Dumnezeu, sub altarul lui Hristos, pentru a primi în suflet şi în trup răsplătirile promise lor. La fel, sufletele celor necredincioşi sunt păstrate pentru pedeapsă, care va veni după ziua judecăţii în sufletele şi trupurile lor.

Şi, după cum prin păcatul şi fărădelegea lui Adam moartea a venit asupra tuturor oamenilor, şi învierea a venit asupra tuturor prin Mântuitorul Isus Hristos, aşa că, precum soarele primăvara atrage prin strălucirea lui toate plantele aromate şi minunate ale pământului, precum şi spinii şi mărăcinii, care sunt aruncaţi şi arşi în foc, şi Isus Hristos Adevăratul Fiu al neprihănirii, în această ultimă şi glorioasă zi şi ceas, prin slăvita Lui venire şi arătare pe norii cerului, va scoate din pământ pe toţi oamenii, buni sau răi astfel încât acest Dumnezeu măreţ, prin puterea şi glasul Lui, prin care la început a rostit:
 Să se facă cerurile şi pământul, şi al cărui cuvânt a devenit imediat realitate şi care a creat toate lucrurile vizibile din ceea ce nu se vede, şi a făcut omul din ţărâna pământului, acelaşi Dumnezeu prin puterea Lui neschimbată şi prin cuvântul Lui, în zilele din urmă va chema pe toţi oamenii care s-au întors în ţărână, care au fost mistuiţi de foc, păsări şi peşti, să se ridice din ţărână cu propriul lui trup, carne şi oase, cu care au slujit fie Creatorului, fie păcatului.

Şi, aşa cum o femeie aflată în travaliu, când i-a sosit ceasul nu se poate abţine, ci se grăbeşte să aducă pe lume rodul pântecului ei, în acest ceas din urmă moartea, pământul, locuinţa morţilor şi marea se vor grăbi să dea înapoi marele număr de morţi care au devenit în ele praf şi cenuşă. Aceştia se vor ridica, cu trupurile lor proprii, nepieritoare, care se vor uni din nou cu sufletul şi spiritul lor care, prin moarte au fost separate de trup, dar au rămas nemuritoare. La acea vreme, cei credincioşi vor fi glorificaţi şi schimbaţi din starea lor muritoare şi stricăcioasă, într-una nemuritoare şi incoruptibilă, din ceva slab şi fragil, în ceva puternic şi glorios, devenind ca îngerii lui Dumnezeu şi ca trupul proslăvit al Domnului Hristos. Astfel, cei ce vor fi în viaţă în clipa revenirii lui Hristos din ceruri, vor fi schimbaţi şi glorificaţi după imaginea lui Hristos.

Despre prima moarte, cea temporară, care a venit prin intermediul primului păcat, citim: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce.” (Gen. 3:19; 25:33)

Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evr. 9:27)

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” (1 Cor. 15:21)

Despre faptul că la a doua venire a lui Hristos morţii se vor ridica prin Hristos, citim: „Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.” (1 Tes. 4:16)

Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţa; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.” (Ioan 5:28, 29)

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi ca se va ridica la urmă pe pământ.Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.” (Iov 19:25-27)

Citiţi, de asemenea: Is. 26:19; Dan. 12:13; Mat. 22:31; Lc. 20:35; Ioan 6:40; 11:25; 1 Cor. 15; Ps. 90:3.

Despre faptul că la învierea morţilor trupurile oamenilor vor fi glorificate, citim: „Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.” (Mat. 22:30)

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos. El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-şi supune toate lucrurile.” (Fil. 3:20, 21; 1 Cor 15: 42, 53)