Cele 33 articole ale credinței Art. 26
 
                  ARTICOLUL 26 Despre depunerea de jurăminte
 

Despre depunerea de jurăminte, mărturisim că: poporul lui Dumnezeu în Vechiul Testament avea permisiunea să jure pe numele Domnului în diverse moduri, fie ridicând mâinile spre ceruri, fie punând mâna pe coapsa cuiva, lucru făcut în mai multe moduri şi în practicare căruia, prin intervenţia omului, au fost introduse multe abuzuri, astfel încât au ajuns să jure pe cer şi pe pământ, pe Ierusalim, pe capul lor, pe templu, pe aurul din templu, pe altar şi pe jertfe, iar din pricina aceasta, Domnul Isus care venea de la Dumnezeu, trimis să aducă judecata şi neprihănirea, fiind singurul legiuitor, a abolit şi a interzis toate jurămintele amintite anterior, chiar dacă mai înainte fuseseră permise, îngăduind ascultătorilor şi urmaşilor Lui să folosească doar da şi nu, în adevăr.

De asemenea, descoperim că apostolii Domnului Hristos, ca oi ascultătoare de singurul Păstor, au urmat învăţătura lui Hristos şi în acest aspect.
Ca urmare, toţi credincioşii trebuie să urmeze această învăţătură a lui Hristos şi modelul apostolilor Lui, dezbrăcându-se de orice minciună şi spunând numai adevărul, mărturisind astfel cu privire la tot ce este adevărat, fie înaintea autorităţilor, fie înaintea altcuiva, fie cu da care să fie da, fie cu nu care să fie nu, fără să adauge altceva, şi să păstreze aceste cuvinte, alcătuite din sunete puţine, dar cu o semnificaţie puternică, la fel de inviolabile ca un jurământ, arătându-se astfel urmaşi ascultători ai lui Hristos şi ai apostolilor Lui.

Despre respingerea şi abolirea vechiului obicei al jurămintelor, citim: „Aţi mai auzit iarăşi ca s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.” (Mat. 5:33-37; 23:21)

Mai presus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu vreun altfel de jurământ. Ci „da” al vostru sa fie „da”; şi „nu” să fie „nu”, ca să nu cădeţi supt judecata.” (Iac. 5:12)

În luarea hotărârii acesteia, am lucrat eu în chip uşuratic? Sau hotărârile mele sunt nişte hotărâri, pe care le iau în felul lumii, ca să fie în mine „Da, da” şi „Nu, nu”? În adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate în El sunt „da”; de aceea şi „Amin”, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.” (2 Cor 1:17, 20)

ARTICOLUL 27 Despre pozițiile oficiale și puterea seculară