Cele 33 articole ale credinței Art. 25
 
                                 ARTICOLUL 25 Despre căsătorie
 
Despre căsătorie. Despre căsătorie noi mărturisim: că este onorabilă şi este o rânduială a lui Dumnezeu, care la început a instituit această stare pentru cele două fiinţe umane create iniţial după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, a binecuvântat-o şi i-a unit în ea.
Şi, deoarece această rânduială divină, prin împietrirea inimii şi poftele rele ale omului, a căzut într-o mare neorânduială, astfel încât oamenii, prin pofta trupului, s-au căsătorit cu cine au vrut, şi-au luat mai multe soţii şi apoi, pentru diverse motive, le-au părăsit printr-o hârtie de divorţ şi s-au căsătorit cu altele, Hristos, ca Legiuitorul perfect, a respins şi a abolit hârtia de divorţ şi permisiunea dată de Moise, împreună cu toate abuzurile care izvorau de aici, îndreptându-i pe toţi cei ce cred în El către rânduiala iniţială a Tatălui Lui ceresc, instituită cu Adam şi Eva în Paradis, reinstituind astfel căsătoria între un bărbat şi o femeie într-o legătură a căsătoriei atât de puternică şi inseparabilă încât să nu poată, indiferent de motiv, să se despartă şi să se căsătorească cu altcineva, exceptând cazul de adulter1 sau moarte.
Ca urmare, orice credincios care doreşte să se căsătorească, trebuie să urmeze această doctrină a lui Hristos şi exemplul de mai sus, şi să se unească în căsătorie cu o singură persoană, care a fost de asemenea născută din nou de sus prin credinţa în Dumnezeu şi reînnoită şi creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
 Aceste persoane, după ce biserica şi părinţii le-au dat consimţământul, în prezenţa bisericii şi cu rugăciuni fierbinţi înaintea lui Dumnezeu, vor fi unite de către un slujitor. Aceasta credem noi că este unirea în Domnul, al cărei autor este Însuşi Dumnezeu (2 Pet. 1:1; Ioan 3:3; 1 Ioan 5:4).

Dar toţi cei care n-au fost regeneraţi, car încă nu sunt sfinţiţi prin credinţa în Isus Hristos şi care se căsătoresc în starea aceasta, sunt priviţi tot ca făcând parte dintr-o căsătorie onorabilă, dar nu în Domnul (Evr. 13:4; 1 Cor. 7:12).

Şi, după cum Hristos nu primeşte ca mireasă sau mădulare în trupul său decât pe cei care sunt uniţi cu El prin credinţă, nici cei credincioşi nu trebuie să îşi dea trupurile lor, care sunt sfinţite şi supuse lui Dumnezeu, mădulare ale lui Hristos şi temple ale Duhului Sfânt, să fie unite în căsătorie cu cineva neregenerat şi înjugate la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi, care nu sunt cunoscuţi bisericii, prin credinţă şi botez creştin, ca fraţi şi surori în părtăşie, deoarece botezul este prima rânduială în biserică, după care urmează toate celelalte rânduieli ale lui Dumnezeu (Ef. 5:30; Gaş. 3:26).

Această căsătorie este recomandată de Duhul Sfânt pentru a se evita curvia şi orice necurăţie, dar dacă cineva nu simte această nevoie şi poate fără ea să se păstreze curat şi neîntinat, în feciorie, pentru a sluji mai bine Domnului şi fără împiedicare, lucrul acesta este şi mai vrednic de laudă. Deci, căsătoria este accesibilă tuturor, dar nu este poruncită.

Despre felul în care Dumnezeu a instituit iniţial căsătoria, citim: „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.” (Gen. 2:18, 22, 24)

Despre faptul că Isus Hristos a respins orice abuz asupra căsniciei şi a reînnoit rânduiala Tatălui Său, citim: „Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit ca Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa, şi cei doi vor fi un singur trup?” Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Mat. 19:4-6, 8; 1 Cor 7:10)

Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea, şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” (Evr. 13:4; 1 Cor. 7:2)

O femeie măritata este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea; numai în Domnul.” (1 Cor. 7:39; Gen. 1:27; 24:4; Ex. 34:16; Num. 36:6; Deut. 7:3)

Cu privire la cei ce încalcă aceste porunci şi pedeapsa lor, citiţi: Gen. 6:3; Num. 25:1; Neemia 13:26, 27; 1 Împ. 11:1)

1Curvie – Mat. 5:32; 19:9; Versiunea King James

                ARTICOLUL 26 Despre depunerea de jurăminte