Cele 33 articole ale credinței Art. 21
 
                         ARTICOLUL 21 Despre botezul creștin
 

Despre botezul creştin noi mărturisim că: este o practică şi rânduială creştină evanghelică, începută de omul lui Dumnezeu Ioan Botezătorul, prin sfatul şi voia lui Dumnezeu, primit de Fiul vrednic al lui Dumnezeu, Isus Hristos, care S-a smerit pe Sine ca exemplu, către care Ioan arăta prin doctrina şi botezul lui, ca fiind adevăratul Botezător cu Duhul Sfânt şi cu foc. El a ieşit şi a venit de la Dumnezeu cu toată puterea în cer şi pe pământ, şi i-a trimis pe apostoli, poruncindu-le să predice Evanghelia tuturor popoarelor şi să-i boteze pe toţi cei ce ar fi auzi şi crezut cu adevărat, în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt şi să-i înveţe să păzească toate cele poruncite de El.

Ca slujitori ascultători ai lui Dumnezeu, apostolii au făcut lucrurile în felul acesta, pornind din Ierusalim şi predicând Evanghelia în toate ţările. Şi toţi cei ce au auzit, au crezut şi au primit cu bucurie învăţătura aceasta cerească, au fost făcuţi ucenici şi urmaşi, au fost botezaţi cu apă în numele Dumnezeului triunic, intrând astfel în legământ cu Hristos,pentru a păzi toate cele poruncite de El.

Şi, aşa cum poruncile şi învăţăturile lui Hristos nu sunt date pentru o perioadă limitată de timp, ci trebuie ţinute până la venirea lui Isus Hristos din ceruri, şi aşa cum Duhul Lui va rămâne în cei credincioşi până la sfârşitul lumii, tot aşa toţi credincioşii şi urmaşii lui Isus Hristos sunt legaţi să nu respingă sau să schimbe poruncile şi învăţăturile lui Dumnezeu după înţelepciunea omenească, ci să le ţină şi să le practice consecvent după forma şi rânduiala lui Hristos şi a luminaţilor Lui apostoli, să predice oamenilor Evanghelia, iar toţi cei ce cred la fel, manifestă pocăinţă faţă de păcat şi se supun voii lui Dumnezeu, vor fi botezaţi o dată cu apă în numele tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, de către un slujitor ordinat în acest scop.

Botezul exterior cu apă nu constituie în sine intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, iar apa ca element vizibil nu conţine putere de sfinţire, şi nu poate da har sau mântuire ci, după cum apele Iordanului sau Siloamului nu vindecau propriu-zis leproşii sau orbii, ci numai puterea lui Dumnezeu o făcea, faţă de care ei erau supuşi şi ascultători, la fel botezul în apă nu are puterea de a ierta păcatele sau de a ne curăţa de întinăciunile trupeşti, ci este un simplu simbol sau dovadă a harului şi sângelui lui Hristos care spală păcatele şi pe care omul, prin credinţă, regenerare şi har, a primit-o în inimă înaintea botezului, în omorârea trupului de păcate ale cărnii, care este proclamată în botez, iar fără această lucrare internă, botezul vizibil, cu apă, este inutil şi lipsit de valoare, ca sigiliul pe o scrisoare goală.

Atunci, deoarece botezul a fost rânduit şi poruncit de Hristos să fie practicat numai în urma credinţei, pocăinţei şi schimbării, şi la fel a fost învăţat şi practicat de apostolii Lui, nu altfel, noi respingem cu argumente botezul copilaşilor incapabili să vorbească sau să raţioneze, pe care noi îl privim ca fiind o invenţie omenească, etc.1care trebuie smulsă din rădăcină şi respinsă. Principalii iniţiatori ai acestuia fundamentează botezul copiilor mici pe căderea lui Adam, zicând2astfel că toţi oamenii sunt aduşi pe lume într-o stare de condamnare sau pierzare, iar prin puterea botezului cu apă sunt mutaţi şi schimbaţi din starea aceasta într-una plăcută lui Dumnezeu, legând astfel nu numai salvarea sau condamnarea copilaşilor, ci şi harul mântuitor, moartea şi ispăşirea lui Hristos de dorinţa sau nedorinţa omului şi de slabul element al apei, astfel că atunci când un copilaş este botezat este instantaneu mântuit, iar când lucrul acesta este neglijat, el moare condamnat.

Cel ce se teme de Dumnezeu nu poate accepta cu conştiinţa liniştită acest botez omenesc al copilaşilor în locul rânduielii lui Dumnezeu în vreme ce în tot Noul Testament nimic nu este poruncit sau scris despre aceasta de către Hristos sau de către apostoli.

Cei ce botează copiii mărturisesc deschis ei înşişi că, în trimiterea în lume a apostolilor de către Hristos în lume nu se găseşte nici o învăţătură sau practică a botezului copilaşilor şi nici în întregul Cuvânt al lui Dumnezeu nu se găseşte iniţiatorul şi fondatorul acestui botez (deşi fiecare rânduială divină îşi are începuturile în porunca lui Dumnezeu). Atunci, cum arată în ochii lui Dumnezeu această practică a botezului copilaşilor, care nu îşi are temelia în Cuvântul Lui?

Botezul copilaşilor nu este mai puţin decâtbatjocură  a adevăratului botez al lui Hristos, luptând împotriva lui în multe aspecte, deoarece Hristos a ataşat adevăratului botez doctrina Evangheliei, credinţei şi pocăinţei, ca un simbol şi sigiliu al acestora.

Şi, deoarece botezul copilaşilor nu este în concordanţă cu botezul lui Hristos, ci luptă împotriva lui, asemănându-se cu tăierea împrejur a evreilor, care n-a fost poruncită copiilor, ci adulţilor, şi anume ca în a opta zi de la naştere orice copil de parte bărbătească să fie circumcis, suferind astfel durere fizică. Lucrurile nu stau la fel cu botezul lui Hristos, despre care nu se dă nici o poruncă părinţilor, cu atât mai puţin altcuiva, de a-şi boteza copiii. Ci botezul este o rânduială a lui Hristos, asemănător în parte cu Cina Domnului, care trebuie dorită şi primită prin credinţa personală, motiv pentru care nu se poate aplica nou-născuţilor.

Şi, pe cât sunt de incapabili să participe la Cina Domnului (lucru la care orice om rezonabil este de acord cu noi), copilaşii sunt cel puţin la fel de incapabili să primească botezul creştin. Şi, aşa cum botezul copilaşilor, din dorinţa de argumente din Scriptură, este derivat din argumente şi concluzii neclare, Cina Domnului poate fi şi ea administrată copilaşilor, cum s-a făcut înainte în biserica catolică. Şi, cum sub nici un motiv, chiar pe baza unor astfel de concluzii omeneşti, nu admitem participarea copilaşilor la Cina Domnului, pe baza aceloraşi concluzii nu ar trebui să-i admitem nici la botez; dar în toate acestea, toţi care nu dorim să fim înşelaţi trebuie să rămânem lipiţi de doctrina lui Hristos şi a apostolilor. Şi, după cum evreii au rămas neclintiţi în tăierea împrejur a opta zi, fără a schimba lucrul acesta după propriile lor păreri, toţi creştinii trebuie cu atât mai mult să rămână neschimbat lângă doctrina lui Hristos şi să practice botezul numai pe baza credinţei şi pocăinţei, după cum a rânduit Hristos.

Dar tuturor creştinilor li se porunceşte şi sunt datori sa umble înaintea copiilor lor ca un bun exemplu, să-i crească în frică de Domnul, prin învăţături şi sfaturi bune, fără să folosească botezul, Cina sau alte ceremonii, căci se ştie că nu este posibil ca un om să unească pe altul cu Domnul, fără voia şi cunoştinţa lui.

Dar, cum cresc şi ajung la vârsta discernământului, aflăm că oamenii încep să trăiască după poftele cărnii şi astfel cad din har, în care au fost aduşi prin sângele lui Hristos. Atunci sufletele lor au nevoie să audă Cuvântul lui Dumnezeu, de unde vine credinţa şi regenerarea şi, ca urmare, botezul creştin, care a fost adăugat de Hristos la credinţă şi regenerare şi nu poate niciodată fi separat de ele, el simbolizând groapa în care oamenii trebuie să-şi îngroape păcatele lor pe care le-au dat la moarte şi apoi să învie cu Hristos la o viaţă nouă, umblând după călăuzirea Duhului.

Şi, după cum unui copil nenăscut nu i se poate face o baie pentru curăţirea murdăriei trupului, ci copilul trebuie întâi să se nască, la fel botezul creştin, comparat cu scăldarea nou-născuţilor, nu poate fi administrat, după Cuvântul lui Dumnezeu, decât acelora care sunt regeneraţi prin credinţă, morţi faţă de păcat, care doresc învierea din moartea păcatului şi umblă în viaţa cea nouă, ascultând de tot ce le porunceşte Hristos.

Şi ca urmare, nimeni nu poate fi socotit frate sau soră în biserica lui Hristos şi nu poate primi nicio rânduială creştină decât dacă mai înainte, după Cuvântul Domnului, a primit pe baza credinţei botezul creştin despre care am vorbit aici şi care este prin rânduială creştină şi intrarea în comuniunea creştină, prin care ne supunem şi ne obligăm să păzim toate poruncile şi rânduielile lui Dumnezeu. Şi, deoarece este o singură credinţă şi un singur Dumnezeu, este şi un singur botez care, odată primit pe baza credinţei adevărate, după rânduiala lui Hristos nu poate fi repetat sau reînnoit.

Despre botezul lui Ioan şi despre felul în care el ca antemergător şi mesager al lui Hristos a predicat botezul şi pocăinţa şi a arătat spre Hristos, citim: „A venit Ioan care boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor.” (Mc. 1:4; Mat. 3:6, 11)

Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.” (Lc. 3:16; Ioan 1:31)

Despre felul în care Hristos le-a poruncit ucenicilor Lui să predice Evanghelia şi să boteze doar pe cei ce aud şi cred mesajul ei, nu copilaşii necunoscători, citim: „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28: 18-20)

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” (Mc. 16:16)

Despre modul în care, ascultători de această poruncă, apostolii au predicat Evanghelia şi au botezat numai pe cei ce au auzit, au crezut şi de bună voie au primit mesajul ei, citim: „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” „Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.” (Fapte 2:37, 38, 41)

Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” (Fapte 8:36-38)

Despre felul în care, după această temelie aşezată, apostolii au predicat şi au botezat mai multe familii (case), după ce ei au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, au crezut şi au fost umpluţi de Duhul Sfânt, rânduiţi pentru lucrarea sfinţilor şi priviţi drept credincioşi, citiţi: Fapte 10:37; 16:15, 32; 1 cor. 16:15; Fapte 18:8)

Despre felul în care apostolii descriu în epistolele lor botezul creştin ca o îngropare a păcatelor în moartea lui Hristos, a spălare şi o umblare în înnoirea vieţii, îmbrăcarea cu Hristos, o spălare a regenerării, despre a fi botezat de un singur Duh într-un singur trup şi răspunsul unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, citiţi: Rom. 6:3; Col. 2:12; Gal. 3:27; Tit 3:5; 1 Cor. 12:13; 1 Pet. 3:21)

 

1Inventat în împărăţia lui Antihrist, spune autorul

2Aceasta este o expresie a convingerilor papiştilor, care leagă iertarea păcatelor şi mântuirea de botezul cu apă