Cele 33 articole ale credinței Art. 19
 
 

În primul rând, toţi creştinii autentici sunt cunoscuţi prin credinţa mântuitoare unică, care lucrează în dragoste. Ea este adusă în inima omului prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu şi, ca urmare, numai Cuvântul lui Dumnezeu lucrează cu eficienţă ca prin el să fim atraşi şi îndemnaţi departe de lucrurile văzute şi poftele păcătoase ale acestei lumi, către Dumnezeul nevăzut şi bogăţiile Lui cereşti.

Al doilea.Toţi copiii adevăraţi ai lui Dumnezeu sunt cunoscuţi prin noua sau a doua naştere, de sus, din Dumnezeu, care este produsă lăuntric de Duhul Sfânt în inimă , prin omorârea poftelor păcătoase ale cărnii pentru ca, după cum prin prima naştere omul aduce la lumină natura şi mintea lui omenească, prin regenerare, el să devină părtaş aş naturii divine, prin care va produce roade evlavioase şi spirituale şi arată modul de gândire al lui Hristos.

Al treilea. Biserica, sau credincioşii, sunt cunoscuţi prin faptele bune pe care le fac ca roade ale recunoştinţei, izvorâte din credinţă, care nu trebuie făcute după îndreptări omeneşti, într-o neprihănire proprie, ci în urmarea lui Hristos şi a apostolilor Lui, după învăţătura şi umblarea lor. Cu aceste virtuţi divine toţi credincioşii trebuie să se îmbrace pentru ca, asemenea unei lumini puse în candelabru, sau a unei cetăţi construite pe deal, să strălucească în mijlocul oamenilor şi să fie cunoscuţi în felul acesta, după cum un pom bun este cunoscut după fructele lui bune.

Al patrulea.Biserica lui Dumnezeu este cunoscută după apelativele slăvite cu care este descrisă şi cinstită de Duhul Sfânt, precum cetatea şi templul Dumnezeului cel viu, în care El va locui şi va umbla, mireasa Mielului, fiica Sionului, o fecioară curată unită cu Hristos prin credinţă, pentru ca, la fel cum oraşele şi cetăţile sunt supuse conducătorilor lor şi regilor lor, şi se ştie sub stăpânirea şi conducerea cui sunt, şi biserica lui Dumnezeu este cunoscută prin faptul că recunoaşte şi ascultă de Isus Hristos ca singurul ei Cap şi Rege, în toate lucrurile credinţei şi ascultă de poruncile Lui.
 Şi, după cum o mireasă fecioară curată părăseşte pe tatăl său, pe mama sa şi pe toţi tovarăşii ei şi se supune voii şi ascultării de singurul mire, toţi copiii autentici ai lui Dumnezeu trebuie să se separe de orice închinare falsă, să fugă de vocea străinului şi să se unească cu Hristos, pentru a auzi şi a urma în ascultare vocea Lui, proclamată de slujitorii trimişi de El.

Al cincilea.Copiii lui Dumnezeu sunt cunoscuţi prin slujitorii lor credincioşi care, după învăţătura lui Pavel, sunt curaţi în doctrină şi viaţă şi hrănesc oile lui Hristos nu pentru lapte şi lână, ci de bună voie, cu cunoştinţă şi înţelegere, vorbind nu cuvintele lor, ci numai cuvintele Domnului lor, făcând lucrarea Lui, împărţind drept Cuvântul lui Dumnezeu, aducând rod cu el, pentru ca prin acest mesaj bun despre cile Domnului oamenii să poată, prin sfatul şi voia lui Dumnezeu, să fie convertiţi de la căile lor rele şi câştigaţi pentru Dumnezeu.

Al şaselea şi ultimul. Toţi ucenicii adevăraţi ai lui Isus Hristos sunt cunoscuţi pentru dragostea lor neprefăcută, pe care Domnul Însuşi a pus-o ca un semn prin care ucenicii Lui să fie în special cunoscuţi şi care constă în aceste lucruri: să iubim pe Domnul Dumnezeu Creatorul nostru cu toată inima noastră şi cu toată puterea, dincolo de orice lucru, prin păzirea poruncilor Lui.Şi, pe lângă aceasta: să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, nu doar cu vorba, ci cu fapta şi cu adevărul, astfel încât cei cărora Dumnezeu le-a dat daruri spirituale să slujească din dragoste pentru nevoile vremelnice ale aproapelui lor, pentru ca în mijlocul acestui adevărat Israel al lui Dumnezeu să nu se găsească săraci sau oameni care să ducă lipsă de binecuvântări spirituale au vremelnice.
 În sfârşit, trebuie să arătăm bunătate tuturor oamenilor, chiar şi duşmanilor noştri declaraţi, care ne prigonesc şi ne omoară, cărora nu trebuie să ne împotrivim prin arme fireşti ci, aşa cum Hristos, n-a deschis gura să se răzbune pe vrăjmaşii Lui, ci ca un miel mut şi smerit, s-a rugat pentru ei, şi noi trebuie să urmăm acest model perfect. Şi, aşa cum toţi soldaţii lasă în urmă ocupaţia lor anterioară şi se dedică hainei militare a domnului şi regelui lor, ca semn care să-i deosebească de toţi slujitorii străini, dedicaţi conducătorului lor până la moarte, toţi adevăraţii slujitori ai lui Hristos trebuie să se înarmeze cu mai înainte amintitele semne, pentru a putea fi cunoscuţi şi deosebiţi de orice al popor.
Deci, acolo unde oamenii cred din toată inima în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, în întrupare, justificare şi răscumpărare, suferinţa, moartea, învierea şi înălţarea lui Isus Hristos, în învierea morţilor şi judecata eternă şi unde, rânduielile Domnului, precum cina şi botezul, sunt ţinute şi în mod corect, după Scripturi, şi Hristos este urmat în teamă curată de Domnul şi în regenerare, acolo este cetatea şi biserica Dumnezeului viu stâlpul şi temelia adevărului, cortul lui Dumnezeu cu oamenii, în care Dumnezeu va locui şi va umbla cu Duhul Sfânt.
 Astfel de trup (biserica) are Hristos iar El este capul, Păstrătorul şi Mântuitorul. Dar, acolo unde semnele amintite nu există, şi unde rânduielile omeneşti sunt regulile de acţiune, nu există biserica lui Dumnezeu, ci doar o laudă omenească în sensul acesta.

Despre felul în care credinţa trebuie cunoscută, citim: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” (Rom. 10:17).

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38)

Pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 2:5)

Căci în Isus Hristos, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur n-au vreun preţ, ci credinţa care lucrează prin dragoste.” (Gal. 5:6; Evr. 11.1; Hab. 2:4; Evr. 10:38; Rom 1:17)

Despre felul în care copiii lui Dumnezeu trebuie recunoscuţi prin regenerare sau printr-o nouă naştere, citim: „Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.” (1 Pet. 1:23)

Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” (Mat. 19:28)

Căci în Hristos Isus nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.” (Gal. 6:15; Ioan 3:8; 2 Cor. 5:17)

Despre felul în care adevăraţii credincioşi în Isus Hristos trebuie cunoscuţi după trăirea lor evlavioasă, citim: „Orice pom, care nu face roade bune, este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Mat. 7:19-21; 5:16; 12:50; Ioan 15:14)

Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii.” (Fil. 2:14-16)

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte, este de la diavolul.” (1 Ioan 3:7,8)

Despre felul în care poporul lui Dumnezeu trebuie recunoscut după faptul că este separat de celelalte popoare şi se pune sub autoritatea de cap a lui Hristos, ascultând doar glasul Lui şi respectând poruncile Lui, citim: „De aceea, prea iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu puteţi lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor.” (1 Cor. 10: 14, 21)

Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi va voi primi.” (2 Cor. 6: 14, 17; Apoc. 18:4; Isa. 52:11; Ier. 15:19; 51:6)

Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” (Ioan 10:26, 27, 5)

Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit.” (Mat. 28:20; 2 Tes. 2:15; Ioan 8:31; 14:21; 15:10; Mat. 11:28, 29; 1 Ioan 3:7)

Despre felul în care profeţii falşi trebuie recunoscuţi şi diferenţiaţi de adevăraţii slujitori ai lui Isus Hristos, citim: „Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor.” (Mat. 7:15, 16; Deut. 13:1)

Cine vorbeşte de la sine, caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce l-a trimis, acela este adevărat, şi în el nu este strâmbătate.” (Ioan 7:18)

Căci Acela, pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-i da Duhul cu măsură.” (Ioan 3:34; 8:31; 1 Pet 4:11)

Dacă ar fi fost de faţă la sfatul Meu, ar fi trebuit să spună cuvintele Mele poporului Meu, şi să-i întoarcă de la calea lor rea, de la răutatea faptelor lor!” (Ier. 23:22, 31; Is. 55:11; Mat. 23 şi mai departe; Col 1:6; Tit 1:6; 1 Tim. 3)

Despre felul în care creştinii trebuie cunoscuţi după dragostea lor, citim: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 3:23)

Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.” (1 Ioan 3:10; Mat. 22:39; Ef. 5:2; 1 Pet. 1:22; 2 Pet. 1:7)