Cele 33 articole ale credinței Art. 15
 
 
Despre aceasta mărturisim că: este necesar a toţi creştinii să creadă că cunoaşterea singurului Fiul al Tatălui este, ca unul din principalele articole ale credinţei noastre, esenţială în cel mai înalt grad pentru mântuire.
De aceea nu este suficient să-l cunoaştem pe Hristos doar după trup sau după latura Lui omenească, născut din Maria şi că a devenit asemenea nouă în toate lucrurile, dar fără păcat, ci trebuie (şi lucrul acesta este cu atât mai important) să-L cunoaşte în partea lui duhovnicească şi ca parte a dumnezeirii, şi anume că, din veşnicie, înainte de vreme, într-un mod inexplicabil, a fost născut din sau a venit de la Dumnezeu, Tatăl Lui, şi că El este adevăratul Cuvânt şi Înţelepciune, care a ieşit din gura Celui Preaînalt, şi care, din acest motiv este egal cu Tatăl Lui în strălucire, glorie, putere, tărie şi dumnezeire veşnică, dinainte de întemeierea lumii.
 Şi că acest unic Fiu al lui Dumnezeu , pentru justificarea noastră a devenit om – care nu este din cortul acesta sau substanţa aceasta păcătoasă, ci departe de păcătoşi în esenţă – pentru a ne putea da un exemplu de doctrină şi vorbire sfântă şi fără cusur, pentru a-i provoca pe toţi oamenii să-L urmeze.
Şi că, în conformitate cu puterea şi tăria lui divină, a fost capabil să ne elibereze din robia păcatului, iadului, diavolului şi morţii şi ne-a mântuit pentru totdeauna, fiind singurul mijloc sau nume dat oamenilor pentru mântuire. În sensul acesta, Hristos a fost făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.
Ca urmare, nici Moise cu legea lui ameninţătoare şi punitivă a poruncilor, nici Aaron cu întreaga preoţie levitică şi toate jertfele şi darurile lor, care erau aduse numai pentru amintirea păcatului şi, ca urmare, nu puteau de niciun ajutor oamenilor căzuţi (căci niciun om coruptibil nu poate mântui pe fratele său şi să-l împace cu Dumnezeu, căci esenţa umană coruptă nu poate răscumpăra sufletul din condamnarea eternă); ci aceasta a fost împlinită şi realizată prin Mielul junghiat, care a fost rânduit pentru aceasta şi a fost arătat în zilele din urmă. El a reparat ceea ce nu stricase. El, cel nevinovat, a fost singurul găsit vrednic în ceruri şi pe pământ să deschidă cartea cu cele 7 peceţi ale ei. Şi prin venirea Lui în lume (care nu poate fi suficient lăudată).
 El a deschis calea către Împărăţia lui Dumnezeu care fusese închisă prin păcat, nu prin sânge de tauri sau de ţapi, sau prin sânge de om stricat de păcat, nici cu argint sau cu aur, ci Hristos a plătit şi a împlinit aceasta prin sângele Lui scump şi preţios, obţinând astfel o răscumpărare veşnică.
Şi, aşa cum soarele de pe cer este înzestrat de Dumnezeu cu o minunată frumuseţe, pentru a fi ochiul lumii fizice, pentru a o lumina întunericul şi a-şi răspândi lumina minunată peste lucrurile văzute şi nu primeşte nimic de la niciunul dintre ele, la fel Isus Hristos, adevăratul soare al neprihănirii şi, mai important de atât, Creatorul şi Conducătorul soarelui şi al tuturor lucrurilor, nu a primit ajutor de la nicio substanţă creată, prin care a lucrat mântuirea noastră; ci a venit cu lumina slăvită de la Dumnezeu din ceruri şi a strălucit în această lume întunecată, când a fost primit şi a răsărit ca luceafărul de dimineaţă în inima multor oameni, fiind astfel cel ce dăruieşte, nu cel ce primeşte.
Ca urmare, gloria şi onoarea pentru această răscumpărare trebuie acordată singurului Dumnezeu din ceruri şi de pe pământ şi niciunui om creat, altfel i-am răpi Creatorului slava cuvenită şi am da-o cărnii păcătoase, create, nouă înşine; şi ne-am depărta astfel în inimă de Creatorul și Mântuirea noastră, am cădea într-o idolatrie condamnabilă, căutând viaţa în moarte, unde nu se poate găsi.
Astfel, trebuie să cunoaştem dragostea şi bunătatea, dar şi severitatea lui Dumnezeu şi cât de mult urăşte Dumnezeul Atotputernic păcatul; - severitatea şi dreptatea Lui din faptul că, prin păcatul primului om, întreaga rasă umană s-a stricat şi că aceasta poate fi răscumpărată şi plătită prin nici un al mijloc decât sângele şi moartea singurului Fiu al lui Dumnezeu.
 Bunătatea şi dragostea veşnică a lui Dumnezeu se poate vedea din aceea că El cel Binecuvântat s-a uitat şi a văzut cu îndurare slăbiciunea şi nimicnicia omului şi, ca urmare, adesea a trimis îngerii, mesageri credincioşi, în formă umană la oameni pe pământ, ştiind că sângele şi carnea muritoare şi păcătoase nu sunt capabile să privească splendoarea şi gloria eternă şi nemuritoare a eternului Creator al tuturor lucrurilor, de aceea, Fiul etern, invizibil şi nemuritor al lui Dumnezeu, prin această dragoste unică, a devenit El Însuşi un om vizibil şi muritor, fiind pentru puţin timp mai prejos decât îngerii, venind în chipul unui slujitor, asemenea fraţilor lui, astfel încât slava singurului şi eternului Fiul al lui Dumnezeu a fost simţită şi văzută în formă umană, pentru ca El să devină pentru noi un exemplu de urmat.
 Prin aceasta să putem cunoaşte în mod special dragostea lui Hristos, care aduce cunoştinţa că singurul Fiu al lui Dumnezeu, sfânt, ceresc, unic şi binecuvântat, Isus Hristos, a devenit om, a murit şi a înviat pentru noi, pe vremea când noi eram încă păcătoşi şi vrăjmaşi cu El.

Şi, deşi Hristos a suferit pentru noi în trup şi a fost răstignit şi a murit, nu a fost cu putinţă să fie ţinut de moarte sau ca trupul lui sfânt să vadă putrezirea. Ci El avea cheile morţii şi iadului şi a putut să şi-o ia înapoi; El este cel ce a trăit, a murit şi iată-L viu din nou pentru totdeauna.

Ca urmare, toţi credincioşii adevăraţi trebuie să creadă că adevărata cunoaştere a lui Isus Hristos, atât a divinităţii Lui Adevărate, cât şi a umanităţii Lui pure şi imaculate, este necesară pentru mântuire. Acestora, viaţa şi mântuirea eternă le este promisă prin Duhul Sfânt şi că pe această temelie Hristos Îşi va zidi Biserica şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui. Pe de altă parte: toţi cei necredincioşi,care nu mărturisesc că Isus Hristos vine în trup (adică nu cred că Fiul lui Dumnezeu a devenit om, primind astfel un trup), nu sunt din Dumnezeu, ci din duhul lui Antihrist, care a început încă din vremea apostolilor şi care se va manifesta mai clar în zilele din urmă.

Despre necesitatea acestei cunoaşteri a lui Isus Hristos, citim: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3; Osea 13:4)

Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu, etc.” (Ioan 14:7)

Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.” (2 Cor. 5:16)

Şi orice limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul.” (Fil. 2:11; Rom. 14:11; Col 2:2; Fil 3:8)

Isus i-a spus lui Petru, care mărturisise că omul Isus era Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu: „Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (Greceşte: Petros.), şi pe această piatră (Greceşte: petra.) voi zidi Biserica Mea, oi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Mat. 16:17, 18)

După ce apostolul Toma L-a declarat pe omul Isus cel vizibil şi palpabil ca fiind Domnul şi Dumnezeul lui, Hristos nu l-a mustrat, ci a acceptat faptul şi adevărul acesta, spunând: „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.” (Ioan 20:29; 17:20; 1 Pet. 1:8)

În legătură cu aceasta, citiţi diversele pasaje biblice, despre felul în care apostolii prin Duhul Sfânt au lucrat cu toată puterea pentru a-i convinge pe oameni nu despre faptul că Fiul etern al lui Dumnezeu a locuit în omul Isus ci, din contră, că omul vizibil Isus a fost Hristosul, adică Unsul, Mântuitorul lumii, trimis din ceruri, celor ce cred asta fiindu-le dată promisiunea vieţii veşnice. Citiţi: „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan 20:30, 31)

Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în El şi el în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15; 5:5; 2 Ioan 1:3; Ioan 6:47)
Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 5:1, 5, 10; Fapte 18:5, 28)

Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte ca Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” (1 Ioan 2:22)

Duhul lui Dumnezeu să-l cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.” (1 Ioan 4:2, 3; 2 Ioan 1:7)

Citiţi mai departe despre cum am fost noi răscumpăraţi şi cumpăraţi nu cu altceva decât prin moartea Fiului lui Dumnezeu.

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeul lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu.” (Ioan 3:16; Rom 5:8)

Căci dacă atunci când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său.” (Rom. 5:10; Evr. 5:9)

Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi” (Rom. 8:31, 32; 1 Ioan 3:16)

Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.” (1 Pet. 1: 18, 19)

Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” (1 Ioan 4:9)