Cele 33 articole ale credinței Art. 10
 

 

          Despre acestea mărturisim: După cum credem şi mărturisim că Dumnezeu e omnipotent şi la El nimic nu este imposibil, la fel mărturisim că El este omniscient şi are preştiinţă, astfel încât nimic nu e ascuns de El în cer sau pe pământ, nici lucrurile care trebuie să se întâmple de acum încolo, până la sfârşitul tuturor lucrurilor, sau care s-au întâmplat din veşnicie.

            Şi, prin această extraordinară preştiinţă, cunoştinţă şi înţelepciune a lui Dumnezeu, El i-a văzut fără greş şi i-a cunoscut pe cei ce, de la începutul până la sfârşitul lumii, aveau să fie cu adevărat primitori ai harului şi milei Lui, precum şi pe cei ce vor fi găsiţi necredincioşi şi respingători ai amintitului har.

Şi, ca urmare, din veşnicie şi de la început El a ştiut şi a văzut, a ales şi a rânduit pe toţi credincioşii adevăraţi pentru a moşteni salvarea eternă prin Isus Hristos, iar pe de altă parte i-a lepădat pe necredincioşii care au dispreţuit acest har şi i-a condamnat etern. Ca urmare, pierzarea omului este cauzată de el însuşi iar mântuirea lui este numai prin Domnul Dumnezeul lor, fără care nu pot face nimic bun.

Dar, nu este nicidecum adevărat că Dumnezeul înţelept, milostiv şi plin de har (care este consecvent cu natura Lui sfântă) a cunoscut, rânduit sau predestinat, şi a creat la un anumit moment în timp, un mare număr din rasa umană pentru condamnare eternă sau că ei, căzând în păcat prin păcatul primului om, Adam, El i-a lăsat fără ajutor în moartea şi condamnarea eternă, în care au intrat fără ştiinţa lor sau fără propriile fapte rele, fără a cunoaşte în acest caz motivul drept al respingerii lor. Departe de noi să credem aşa ceva despre singurulul Dumnezeu bun şi neprihănit!

Dar, pe de altă parte, toţi urmaşii adevăraţi ai lui Hristos cred şi mărturisesc că: Dumnezeul cel neprihănit a creat omul bun şi drept, şi i-a dat o existenţă, şi că nu urăşte niciunul din ceste lucruri pe care le-a creat. Şi când, prin subtilitatea diavolului au căzut în moartea eternă, Dumnezeul binecuvântat, a cărui îndurare este pe orice vietate, şi care voieşte ca nimeni să nu piară, din dragoste şi milă, a răscumpărat, a cumpărat şi a eliberat prin ispăşirea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, întreaga rasă umană, fără excepţie, din condamnarea eternă; astfel încât, prin jertfa lui Hristos, nimeni să nu piară din pricina păcatului lui Adam; ci Dumnezeu, Judecătorul neprihănit, va judeca lumea după dreptate, dând asigurare tuturor oamenilor şi răsplătind fiecăruia după faptele şi lucrările lui.

Credincioşii care, prin răbdarea în facerea de bine, caută viaţa veşnică, primesc slava, onoarea şi nemurirea, iar necredincioşii şi neascultătorii, necazul şi tânguirea şi mânia veşnică a lui Dumnezeu.

Despre preştiinţa lui Dumnezeu, citim: „Le-a aşezat anumite vremi şi a pus anumite hotare locuinţei lor.” (Fapte 17:26; Deut 32:8)

Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Ps 139:15, 16)

Aici trebuie să observăm atent cum Dumnezeu, prin prezenţa Lui, de la început, i-a ales pe cei credincioşi în Hristos şi i-a lepădat pe cei necredincioşi. Citiţi: „Ascultaţi preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă?” etc (Iacov 2:5)

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii, şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile cari nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt” (1 Cor 1:27, 28)

Ţi-am vestit de mult aceste lucruri; căci ştiam că ai să fii necredincios, şi că din naştere ai fost numit răzvrătit.” (Isa 48: 5, 8; Mal 1:2; Rom 9:13; Ef 3:11; 2 Tim 1:9)

Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple!” (Isa 44:7)

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe cari i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Rom 8:28-30)

Mai bine înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, etc.” (Ier 1:5)

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii.” (Ef 1:4; 2 Tim 1:9; Ioan 15:16; Fapte 13:48)



ARTICOLUL 11 Despre Cuvântul scris al lui Dumnezeu, despre Legea lui Moise şi despre Evanghelia lui Hristos